Un concert Voices Of Silence in Bucuresti ar trebui sa fie un evenimnt pentru orice ascultator de muzica buna. De aceeasi parere se pare ca a fost doar o mana de oameni adunati in Suburbia, fapt care a dat senzatia unui party restrans intre prieteni, mai degraba decat a unui concert. Tot raul spre bine zic eu, la primul meu contact cu acest club ramanand absolut uimit de caldura acumulata in fata scenei desi dupa cum am zis audienta era mai rarefiata decat aerul de la cota 2000
In aceasta atmosfera campeneasca au pornit sa presteze Redox, un Arch Enemy autohton de buna credinta, aproximativ corect executat dar din pacate compozitiile sunt mult prea tributare sursei de inspiratie principala. Un plus pentru prestatia domnisoarei responsabile cu microfonul, care a avut o prestatie convingatoare.
Sunetul insa in Suburbia, nu stiu daca din cauza fanilor Bob Marley de la butoane sau din cauza acusticii locului, este unul de divizia amatori sperante . Mi s-au confirmat astfel parerile avizate culese inainte de concert despre aceasta locatie care pendulau intre "in Suburbia canti ca intr-o cutie postala" sau "nu ai cum sa faci sunet bun in Suburbia".
Au urmat baietii de la Vepres in formula de trio consacrata. Un metal prestat clar ca hobby penduland intre death-ul melodios de anii 95 -96 si caterinca moderna totul pe un sunet ce imi aduce aminte de Ura de Dupa Usa. Continui sa cred ca Vepres ar putea mai mult de atat.
Am asteptat 3 ani sa ii revad pe VOS live si, cand s-a anuntat acest show, am decis imediat ca merita o raita pana la Bucuresti. M-am reintalnit cu acesti deja vechi prieteni, nu insa in aceeasi formula, insa pot sa ma declar incantat de cunostiintele noi - Dorin (clape) si Adi (tobe). Feri si Gabi, absentii la aceasta intalnire au lasat in vestiarul clujenilor perechi de pantofi marimea 46, greu de umplut de catre oricine, baietii cei noi insa nu au "inotat" in acesti pantofi ci s-au obisnuit rezonabil cu noua masura si dau semne ca inca sunt in crestere.
Primele acorduri din The Human Saga m-au facut sa uit rapid de toata ingijorarea cauzata de sunetul din Suburbia si mi-au reamintit de prima menire a muzicii dincolo de toate considerentele cauzate de acustica , tehnica si alti "dusmani" care uneori ne deturneaza de la bucuria de a fi la un concert rock inspre carcotirea tipica nemultumitilor de la coada de la finante. Si a fost rock abordat in multe din fatetele sale, intre energia debordanta a unui Daedalus Son sau Thunderground prin aranjamentele cu touch clasic pana la melancolia profunda pusa in valoare pe Without a Cause de Bandi, care si cu acest concert mi-a intarit senzatia ca in Romania nu exista un sunetist capabil sa exploateze capacitatile unui vocalist sau ale unui instrumentist, vocea sa pe albume fiind departe de a reda registrul in care acesta evolueaza live.
A fost parcurs tot albumul The Human Saga, primul album al trupei lansat online (disponibil la www.voicesofsilence.ro ) cu 3 exceptii: Agressione, Gates of Paradise si The Grand Illusion. De altfel singura dezamagire a acestui concert pentru mine a fost absenta celor doua piese fascinante, The Jester's Requiem si The Grand Illusion, care ar fi incununat o seara oricum extraordinara. Seeds, Thunderground si Destiny au aratat ca poate in Bucuresti VOS nu au multi fani dar cei pe care ii au sunt "ultras", publicul a sarit, a cantat si s-a bucurat impreuna cu trupa de aceasta scurta revizitare a unor alei mai vechi.
Trei coveruri au intregit playlistul, extrem de diferite dar fiecare din ele o mica bijuterie, Billy Idol, un Money, Money ce a reamintit rockerilor ca Abba raman maestrii incontestabili ai refrenului si un Melancholy ce ar da extraordinar intr-un tribute to Iced Earth.
Sper sa nu mai treaca inca trei ani pana la viitoarea revedere cu cei pe care personal ii consider cea mai buna trupa romaneasca.
Peccatum
Photo credits: VOS, Nelu Brindusan (Maximum Rock), Emil Ionescu (Metalhead)
trimite link prin YM